Cum scriem o lucrare

Reputatul dicţionar american "Webster's New Universal Unabridged Dictionary", publicat de Barnes & Noble în 1996, cuprinde în final un capitol (pg.2215) intitulat Basic Manual of Style, cu un articol "Writing a Term Paper" (pg.2223) sintetizând elementele principale, paşii care trebuie parcurşi pentru realizarea unei lucrări ştiinţifice, sau a unui raport de cercetare (fie pe o temă aleasă de autor, fie pe un subiect fixat de altcineva). Sfaturile din acest articol se potrivesc de minune şi sunt dedicate mai ales începătorilor, studenţilor, privind deci modul de pregătire şi realizare a unei lucrări studenţeşti, de la proiectul semestrial, până la lucrarea de licenţă. Incercăm să le prezentăm mai jos, cât mai fidel ne-a stat în puteri.

O astfel de lucrare, se spune în articol, cere din partea autorului concentrarea asupra tematicii (primite sau alese), căutarea, acumularea şi interpretarea documentaţiei, clasificarea argumentelor, precum şi organizarea, documentarea, formularea clară a ideilor.

Putem avea lucrări experimentale cu înregistrarea unor fapte, analiza cauzelor şi efectelor, catalogarea sau interpretarea unor evenimente, idei sau teme. Poate fi vorba despre explicarea sau analiza unui fenomen, sau descrierea unui experiment. Dar, fie că este prin excelenţă narativă, argumentativă, sau informativă, lucrarea trebuie să fie întotdeuna:

1. clară în privinţa scopului,
2. corectă - să nu omită contra-argumentele,
3. concisă şi la subiect,
4. bine documentată, cu sursele corect menţionate în notele bibliografice.

Ca studenţi, se spune în articol, alegeţi cât mai repede tema, pentru a avea timp pentru cercetare, pentru regândirea subiectului sau a modului de interpretare, pentru reorganizarea şi pentru rescrierea - revizuirea repetată a lucrării.

Alegerea şi formularea subiectului

Subiectul şi scopul unei lucrări nu trebuie să fie prea ambiţios şi nici prea simplu, sau prea vag, sau prea tehnic ca scop. Nu porniţi cu o problemă al cărei răspuns este evident. Asiguraţi-vă, mai întâi, că aveţi acces la informaţia necesară. Dacă aveţi de ales între mai multe subiecte atunci faceţi mai întâi o vizită la bibliotecă pentru o lectură preliminară care să vă ajute în luarea deciziei.

Reţineţi că o astfel de lucrare are nu numai un subiect ci şi o "teză". Esenţa lucrării o formează raţionamentele şi concluziile personale, iar nu ale celorlalţi autori. In concluzie, contribuţiile personale trebuie foarte bine organizate şi evidenţiate. Dar şi susţinute prin argumente şi cercetări.

Cercetarea

Pentru cel care ştie cum să caute în bibliotecă şi care cunoaşte chiar resursele acesteia, lucrurile vor merge mult mai simplu. Chiar dacă, în multe cazuri, este nevoie de date primare, de informaţii directe din interviuri şi sondaje, cărţile constituie şi rămân, de regulă, punctul de pornire. Cărţile şi revistele din bibliotecă vor forma scheletul lucrării. Iar acestora le vom adăuga documentaţiile de pe Web.

Foarte importante, pe lângă manualele dedicate subiectului ales, sunt enciclopediile, ghidurile bibliografice (Readers' Guide to Periodical Literature), bibliografiile tematice şi, mai ales pentru anumite tematici, agenţiile guvernamentale şi organizaţiile profesionale cu publicaţiile lor.

Faceţi o listă preliminară cu documentele care par a fi utile. Bibliografia finală a lucrării va porni cu această listă. In unele cazuri puteţi solicita sprijinul bibliotecarelor pentru a obţine mai multe referinţe bibliografice şi din cataloagele bibliotecilor partenere/învecinate.

Atunci când citiţi, căutaţi să luaţi cât mai sistematic notiţe, organizând şi explicând diferitele aspecte ale tematicii. Poate fi foarte util să notaţi pe foi sau chiar pe cartele, pentru a putea re-aranja apoi informaţiile. Lucrul direct la calculator, chiar dacă nu-i prea uşor în bibliotecă, ne permite să beneficiem de facilităţile programelor de editare în reorganizarea ulterioară a notiţelor.

Atunci când luaţi notiţe, menţionaţi nu numai faptele ci şi problemele care vă vin în minte, notaţi şi citatele remarcabile, dar şi observaţiile personale. Este foarte util să rezumaţi cele citite formulându-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le parcurgeţi. Asta va face mai simplă redactarea ulterioară a lucrării, diminuân riscul de a fi învinuiţi de plagiat. Este foarte important să vă notaţi, chiar de la prima lectură, toate informaţiile bibliografice privind textul parcurs (titlu, autor, revista/cartea, numărul paginii,...), mai ales pentru fiecare citat. Astfel o să evitaţi căutările ulterioare.

Planul lucrării

Alcătuiţi de la început o schiţă a lucrării, încercând să v-o imaginaţi pe baza subiectului şi a informaţiilor bibliografice parcurse.

O schiţă, un plan preliminar al lucrării îl va ajuta pe autor nu numai să conceapă întreaga lucrare, dar şi să organizeze şi să dezvolte fiecare idee. Bazată pe notele de cercetare, schiţa lucrării ajută la cristalizarea elementelor principale şi la prezentarea pas cu pas. Pregătirea schiţei ne ajută să înţelegem cum e mai bine să organizăm materialul (cronologic, pe categorii, sau în altă ordine). Mulţi studenţi îşi pregătesc o schiţă a lucrării încă de la început, în etapa de cercetare. Revizuind-o şi completând-o pe parcurs. O schiţă tematică, indicând un set de idei şi de subteme, poate fi apoi extinsă într-o schiţă pe paragrafe, care expune aproape complet paşii şi care poate creşte natural spre forma finală a lucrării.

Redactarea

Mai înainte de a vă apuca să scrieţi, căutaţi să aveţi cât mai clară ideea pe care vreţi s-o abordaţi în lucrare. Cât de formală, cât de abstractă va fi? Poate fi o abordare obiectivă şi faptică, dar numai parţial argumentată, sau o expunere dură şi imparţială?

S-ar părea că cea mai grea etapă este începutul redactării. Incepeţi, cu orice preţ. Chiar dacă nu sunteţi satisfăcuţi de primele fraze sau paragrafe. Acestea vor putea fi perfecţionate mai târziu. Unii consideră că-i mai simplu să se înceapă scrisul de pe la mijlocul lucrării, sau chiar de la concluzii, lăsând începutul pentru mai tâziu.

Există 4 moduri standard de a porni - de a începe o lucrare:

1. cu o frază tip rezumat,
2. cu o definiţie,
3. cu un citat,
4. cu o întrebare.

In timp ce scrieţi, nu uitaţi:

1. Teza lucrării trebuie să-i apară clar cititorului de la început. Ce încercaţi să stabiliţi sau să demonstraţi?
2. Scopul, ideea fiecărui paragraf trebuie să fie clar formulată, de preferinţă în prima propoziţie a paragrafului.
3. Cu mici excepţii, vor fi evitate formulările la persoana întâia singular.

Nu speraţi să scrieţi o lucrare reuşită din prima ciornă. Aproape întotdeuna este nevoie de parcurgeri repetate, de a doua şi a treia transcriere - versiune. La prima variantă concentraţi-vă asupra conţinutului, asupra substanţei şi a organizării. Chestiunile de gramatică, de construcţie a frazelor, corectitudinea textului, vor fi toate verificate şi ameliorate mai târziu. La prima redactare nu omiteţi nimic din substanţa lucrării. Este mai uşor de tăiat şi de scurtat, decât de adăugat, dacă-i nevoie, mai târziu. Dacă nu redactaţi cu un procesor de texte la calculator, atunci este bine să lăsaţi suficient spaţiu între paragrafe, pentru ca ulterior să puteţi uşor adăuga sau corecta.

După ce aţi terminat de scris prima variantă, citiţi-o şi recitiţi-o cu atenţie, iar apoi rescrieţi şi reorganizaţi textul cât este necesar. Dacă nu aţi folosit calculatorul ci hârtia, încercaţi să folosiţi foarfeca şi lipiciul pentru a rearanja textul.

Manuscrisul final trebuie să fie cât de perfect îl puteţi realiza, ca organizare, claritate, stil, gramatică, punctuaţie, vocabular, ca exactitate a citărilor şi a notelor bibliografice. Trebuie să fie clar, fără cuvinte preţioase, evitând frazele lungi şi digresiunile. Notele şi mulţumirile trebuie scrupulos încorporate, oridecâte ori apare suspiciunea unei idei străine. Pe de altă parte şi citarea prea frecventă, şi notele de subsol excesive, trebuie evitate. O lucrare semestrială studenţească trebuie să fie o prezentare documentată a temelor sau ideilor autorului, iar nu o reproducere (oricât de pedantă) a altor texte. Este vorba de folosirea documentaţiei, de raţionament, de înţelegerea personală şi de deprinderea de a scrie. Acestea formează esenţa unei lucrări semestriale studenţeşti.